sâmbătă, 31 ianuarie 2009

vise...


cine nu viseaza? sau cui nu`i place sa viseze? nu conteaza cum: cu ochii inchisi sau deschisi, seara in pat sau in metrou... cu totii avem vise. numai ca ele difera... si pe mine ma surprinde uneori starea aia de visare... (in cele mai nepotrivite momente de obicei:)) ).

visele mele sunt clasice. vechile vise in care timpul este vesnic. in care suntem copii. fara griji si probleme. si totusi, visele (si amintirile) nu mor niciodata. ele stau o perioada inchise in suflet si la un moment dat incep sa putrezeasca in interiorul nostru. astfel ele apar din nou si incep sa prinda iar viata, facandu`ne sa luptam iar pentru ceva ce mintea noastra uitase, dar sufletul nu. o sa reincepem lupta cu forte proaspete, iar la jumatatea drumului... fie vom observa ca nu merita si ca ne asteapta un esec in urma caruia vom suferi... fie ne vom ambitiona sa continuam lupta, nestiind insa ce rezultate vom avea. visele iti sunt omorate de persoanele care ajuta la nasterea lor. o singura schimbare genereaza alte schimbari si aduc cu sine impliniri si esecuri. un drum inchis... un altul deschis...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu