duminică, 29 martie 2009

duminica...


am chef de cateva ore sa scriu pe blog. si nu apuc. sau imi pierd ideile. acum, de exemplu, stau pe gard si imi urmaresc o prietena cum se cearta cu iubitul ei. si asta ma face sa ma gandesc la tine. nu reusesc sa`mi dau seama de ce si cand am ajuns sa tin atat de mult la tine. iti vad poza pe ecranul telefonului si incep sa contemplez in liniste clipele petrecute impreuna. totul imi pare atat de perfect cand sunt cu tine...un singur lucru ma amaraste. ca nu esti doar al meu. si asta ma doare. ma face geloasa. si eu nu sunt asa... sau cel putin nu eram. faptul ca azi erai cu ea m`a intristat atat de tare incat nu m`am putut bucura pe deplin de reintalnirea cu un vechi prieten. la care nu ma asteptam. dar de care am fost placut surprinsa. si caruia ii multumesc pentru ca mi`a salvat ziua. si pentru flori.

sunt acasa si astept. altceva nu fac decat sa astept. sa suni. sa dai un semn. era o vorba careia ii dau dreptate 100%. "cand ne indragostim, ni se goleste creierul si ni se umple inima". adevarata vorba. sunt o maaare proasta. si stiu asta. si partea si mai proasta e ca sunt atat de proasta incat nu incerc sa schimb nimic. nici macar n`as stii ce. sau nici nu stiu daca vreau sa schimb ceva. dar asta e altaaa poveste.

copil inapt! emo mic si blond... nu cred ca vreau sa admit asta dar incep sa te iubesc... :-<

sâmbătă, 14 martie 2009

imperfect...


i`m not a perfect girl .. my hair doesn`t always stay in place, and i spill a lot of
things. i`m pretty clumsy and sometimes i have a broken heart. <|3 my friends & we
sometimes fight and maybe some days nothing goes right but when i think about
it and take a step back, i remember how (amazing) life truley is and that maybe..
just maybe, i like being IMPERFECT.
I`m not the girl who runs up to you when I see you and I`m not the girl who jumps every moment to talk to you; but I`m the girl who keeps it all inside and regrets it later. <3 you still give me butterflies.
in my opinion.. one of the worst feelings in the world is wondering how things
could have - would have - should have been. you will never know how it feels to have
the one person who means everything to you make you feel like you're nothing
she's not like most girls at her age. you'd think it would be her routine by now -
you'd think she wouldn't let it get to her -but the truth is ..
you're the only one who can break her now. it`s like, we`re more than friends;
but less than lovers. there’s no use stressing over something in the past, because there’s not a damn thing you can do to change it.
At some point you have to realize he doesn’t care and you could be missing out on someone who does. Anyone can be passionate... but only real lovers can be silly.
Everybody winds up kissing the wrong person goodnight... but i like being imperfect.

marți, 10 martie 2009

violenta impotriva femeii . ro


banuiesc ca titlul este destul de sugestiv. dar ceea ce am vazut azi e prea socant... traumatizant si revoltator pentru a nu incerca sa schimb ceva... si sa va impartasesc si voua lucrurile astea...








Austria: Cartonaşul roşu (22 de minute).
„Mă lovea în continuu, în burta şi în spate, ca să pierd copilul sau ca să nasc prematur. Eram plină de vânătăi, după cum era şi băieţelul meu.”
Este povestea unei femei, victimă a violenţei domestice. În fiecare an sunt raportate la poliţia austriacă 7 000 de cazuri de violenţă domestică, dar există suspiciunea că numărul real al victimelor este mult mai mare. Autorităţile austriece au legalizat un „cartonaş roşu” prin care poliţia este autorizată să pătrundă şi să-l dea afară din propria casă pe agresor atunci când domiciliul se transformă în sanctuar al violenţei împotriva femeii. În acest episod al seriei „Women in the frontline”, prezentat de Annie Lennox, se pune problema dacă o lege radicală poate oferi femeilor o siguranţă reală.

Republica Democrată Congo: Găseşte-i un nume(22 de minute)
„Eram femeia oricui şi a nimănui. Oricare dintre ei vroia să-şi satisfacă nevoile sexuale venea la noi” Honorata Kizende, răpită de miliţia Hutu din Rwanda
„Daca spui viol, oamenii îşi pot imagina ce înseamnă, dar prin ce-au trecut aceste femei e cu totul altceva…Cred ca acest cuvânt nu e potrivit.. Terorism sexual? Nu ştiu.” Dr. Denis Mukwege, Director Spitalul Panzi
În ultimii 10 ani provinciile estice din Rep. Democrată Congo s-au aflat în război. Femeile sunt cele care duc povara. E imposibil de aflat numărul exact al victimelor violurilor şi al acelora care suferă de diferite afecţiuni în urma traumei fizice, precum fistula. Gonite din comunitate, femeile sunt deseori reticente să ceară ajutor. În schimb trebuie să suporte singure cicatricele fizice şi psihologice. În acest film călătorim în Bukawu pentru a discuta cu Dr. Denis Mukwege, unul dintre puţinii doctori care tratează fistula, pentru a afla adevărul din spatele uneia dintre cele mai mari nenorociri neraportate din lume.

acestea sunt doar rezumatele celor doua filmulete pe care le`am urmarit azi. si mi se pare inuman k asa ceva sa se intample la o scara atat de mare si sa existe atata neglijenta din partea celorlalti. toti cred ca nu li se va intampla asta ... pana cand... se intampla. si este groaznic. la noi in tara e de neconceput cum de nu se ia nicio masura. totul se face la superficial. si autoritatile de cele mai multe ori musamalizeaza tot. sau trec cu vederea. putini sunt cei care chiar se implica. adolescentii, copii ca mine si ca voi, sunt pusi zilnic in fata unor exemple de violenta fizica, psihica sau verbala si le tolereaza. tine de educatia noastra, de anturaj, de puterea noastra de a deosebi binele de rau si daca pe viitor vom fi victime, agresori sau persoane care chiar schimba ceva. eu, dupa ce am vazut congo, m`au trecut o gramada de sentimente: frica, furie si ... recunostiinta. adica ma simt norocoasa ca traiesc aici si ca sunt libera (sub securitate) si chiar daca exista anumite riscuri, sunt mult mai scazute decat acolo. si stiu ca pot iesi afara fara nicio temere majora. ma bucur ca totusi in austria s`au luat masuri despre violenta in familie. si cred ca este un inceput destul de bun pentru o tara membra a U.E. dar celelalte? dar noi?? daca nu joci fairplay primesti cartonas rosu. barbatii care agreseaza femei sunt evacuati pentru o perioada de timp si primesc ordin de restrictie. foarte tare, nu? in tara noastra nu exista asa ceva. si nici in scoli. voi cand ati auzit prima data vorbindu`se despre violenta? pentru ca eu una...n`am auzit. pana azi. :)

luni, 9 martie 2009

trairi [ part I]


n`am mai scris de ceva timp... de fapt, am avut o tentativa insa am lasat`o balta. nu stiu de ce am inspiratie numai cand sunt deprimata. nervoasa. trista. mai devreme iesim din dush si imi treceau prin minte cele mai geniale rime. bineinteles ca le`am uitat si bineinteles ca degeaba incerc sa mi le reamintesc. nu stiu cum se face dar tot timpul eu gresesc. eu sunt vinovata. si recunosc, am gresit odata. dar chiar n`am putea trece peste? chiar nu merit sa traiesc acea poveste? ma chinui si chiar incerc sa fac sa fie cat mai perfect. dar cum as putea sa reusesc oare cand vad din partea ta atata nepasare? uneori cred ca sunt o proasta si ca tie chiar nu`ti pasa. nu imi vorbesti si nu stiu cum reusesti sa ma tot ocolesti. imi pare rau ca nu prea inteleg dar obosesc sa incerc sa dezleg misterul pe care tu`l ascunzi... si ma doare si simt ca ceva nu`i bine dar nu ma lasi sa`mi dau seama ce`i cu tine. si de multe ori ma satur sa plang si nu imi dau seama pentru ce. de ce. eu un chin, un risc ce de mult mi l`am asumat. si mi`l asum. dar tu...? incerc sa exprim aici prin atatea cuvinte ceea ce simt si stiu ca tu nici nu citesti. si am vrut sa vad... daca eu tac.. tu ce faci? ce zici? incerci oare sa ma impaci? dar nu... tu continui sa taci. ma ignori si cred si eu, ca nu mai vrei sa fiu eu. asa ca ma abtin sa nu reiau, acele vechi obiceiuri ce ma linisteau. ma abtin sa nu fac vreo prostie... dar oare tie ti`ar pasa? ca nu pari sa arati ca da. si`ncontinuare, aceleasi vechi intrebari ce nu si`au gasit raspuns... de ce traiesc? de ce pe tine te iubesc? ce caut eu in viata mea? ce vrei tu de la mine? insemn ceva pentru tine...? dar totusi... esti bine?

bineinteles incep sa plang. acelasi personaj, in acelasi joc absurd. tremur spasmodic si nervii ma rapun. vreau iarasi... dar nu ma supun. dorintei... si totusi de ce? pentru ca sper, candva, ca va fi bine. ca nu vei mai uita si ca vei avea incredere in mine. pentru ca, acolo in suflet, undeva... speranta moare ultima...