luni, 9 martie 2009

trairi [ part I]


n`am mai scris de ceva timp... de fapt, am avut o tentativa insa am lasat`o balta. nu stiu de ce am inspiratie numai cand sunt deprimata. nervoasa. trista. mai devreme iesim din dush si imi treceau prin minte cele mai geniale rime. bineinteles ca le`am uitat si bineinteles ca degeaba incerc sa mi le reamintesc. nu stiu cum se face dar tot timpul eu gresesc. eu sunt vinovata. si recunosc, am gresit odata. dar chiar n`am putea trece peste? chiar nu merit sa traiesc acea poveste? ma chinui si chiar incerc sa fac sa fie cat mai perfect. dar cum as putea sa reusesc oare cand vad din partea ta atata nepasare? uneori cred ca sunt o proasta si ca tie chiar nu`ti pasa. nu imi vorbesti si nu stiu cum reusesti sa ma tot ocolesti. imi pare rau ca nu prea inteleg dar obosesc sa incerc sa dezleg misterul pe care tu`l ascunzi... si ma doare si simt ca ceva nu`i bine dar nu ma lasi sa`mi dau seama ce`i cu tine. si de multe ori ma satur sa plang si nu imi dau seama pentru ce. de ce. eu un chin, un risc ce de mult mi l`am asumat. si mi`l asum. dar tu...? incerc sa exprim aici prin atatea cuvinte ceea ce simt si stiu ca tu nici nu citesti. si am vrut sa vad... daca eu tac.. tu ce faci? ce zici? incerci oare sa ma impaci? dar nu... tu continui sa taci. ma ignori si cred si eu, ca nu mai vrei sa fiu eu. asa ca ma abtin sa nu reiau, acele vechi obiceiuri ce ma linisteau. ma abtin sa nu fac vreo prostie... dar oare tie ti`ar pasa? ca nu pari sa arati ca da. si`ncontinuare, aceleasi vechi intrebari ce nu si`au gasit raspuns... de ce traiesc? de ce pe tine te iubesc? ce caut eu in viata mea? ce vrei tu de la mine? insemn ceva pentru tine...? dar totusi... esti bine?

bineinteles incep sa plang. acelasi personaj, in acelasi joc absurd. tremur spasmodic si nervii ma rapun. vreau iarasi... dar nu ma supun. dorintei... si totusi de ce? pentru ca sper, candva, ca va fi bine. ca nu vei mai uita si ca vei avea incredere in mine. pentru ca, acolo in suflet, undeva... speranta moare ultima...

Un comentariu:

  1. in primul rand vreau sati multumesc ca ai trecut cu privirile peste blogul meu si cred ca tia si placut(daca imi urmaresti blogul)!!!

    in al doilea rand vreau sa-ti spun ca cu toti cei care scriem trecem prin aceste momente... nu suntem masini si nu scriem in continua si oricum!!! asta inseamna viata!!! nu uita un lucru... ESTE FIRESC SA AI DUBI, DAR ESTE GRESIT SA TE LASI PRADA LOR!!!!!!!


    si in al nenumarate rand as vrea sa te invit sa scrii asa cum iti trece prin minte... absolut tot!!!! fara se te gandesti daca este penibil sa nu, ce vor spune cititori tai, sau ca nu are logica ce ai scris!!! lasate prada ideiilor si bucurate de talentul tau!!!!!!!!!!!!!

    RăspundețiȘtergere