duminică, 5 aprilie 2009

Craceala Cracii...

Intr`o padure, padurea,
Pe un copac - salcam sedea
Crestea incet o ramurea
Si se cracea.

Micuta - supla ramurea -
Inspre vazduh se avanta
Si devenea cracoi belea!...
Ce se cracea.

Tot ce se`apropria de ea
Nici gand sa poata rasufla,
Caci ramurica - ramurea
Se tot cracea.

Iar cand o mica pasarea,
Din stol, pe pom se cobora
Crengoiul nostru o plesnea,
Caci se cracea.

Si`o cucuvea tot incerca;
In zbor planat ea se rotea,
Dar craca n`o lasa pe ea,
Ca se cracea.

Si vine`o mica - furtunica
Pe langa pom vartej ridica;
Coroana se`ndoi o clipa.
Si creaca pica.

Concluzie: In viata este bine sa te cracesti numai sub plapuma ta si numai cat te tine aceasta. Niciodata mai mult.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu