marți, 20 noiembrie 2012

Patience. The weather inside.

Dupa mult timp, 5-6 luni cred, in care nu am mai scris nimic, am simtit nevoia de a scrie, de a descarca undeva un bagaj mare, mare. De a imparti cateva din gandurile mele ciudate si intortocheate celor care nu au uitat de locul asta. Totul a pornit de la un episod din Grey's Anatomy.. Dupa aniversarea noastra, a venit bacul, care a trecut la fel de repede si care mi-a lasat un gust amar. Nu o sa intru mult in detalii dar a fost o dezamagire. A urmat apoi admiterea, care a fost un alt sut in dos. Ascultandu-i pe toti cum erau increzatori si spuneau ca o sa iau si bla bla bla.. eh, nu a fost sa fie. La fiecare esec ai stat langa mine, chiar daca meritam criticata sau pedepsita. M-a durut sa te dezamagesc. Banuiesc ca asa se intampla cand vrei ceva foarte foarte mult; faci greseli. Ma doare si acum cand ma gandesc cat te-am ranit si eu de-a lungul timpului chiar daca imi promisesem sa nu o fac niciodata. Incerc mereu sa ma schimb, sa ma abtin din niste porniri care stiu ca nu iti plac si incerc sa tac si incerc sa rad mereu cand sunt cu tine si incerc sa ascund toate nelinistile si asta ma macina de multe ori. Nu sunt plangacioasa din fire dar se aduna lucruri si de multe ori nu am cui sa le spun. Le tin si le dau drumul, de obicei intr-un moment prost. Nu tipa la mine ca argumentele mele nu sunt bune; sunt la fel de bune ca ale tale numai ca incerc sa te fac sa vezi si punctul meu de vedere, sa te pui in locul meu. (Eu iti inteleg gesturile si te las sa fi asa cum vrei, cum sa iti fie bine si comfortabil). Nici mie nu imi e usor. Si ma afecteaza mai mult fiecare lucru marunt; stiu ca sunt stresanta si incerc sa vorbesc cu tine dar ma doare cand vad ca nu raspunzi si stai pe fb. E penibil, stiu.
Si totusi ai zis ca ma iubesti. Si uneori iti 'scapa' niste cuvinte dragute la adresa mea. Si ai zis ca stii ca eu ofer mai mult iar tu inca nu dar sa fiu rabdatoare si o sa vina si randul meu. Ca orice fetita prostuta care te iubeste,(poate prea buna pentru binele ei) desigur ca o sa astept oricat ar fi nevoie. Doar ca uneori doare, doare tare.. Nu mai sunt asa puternica cum eram odata. Undeva in lumea asta plina de perfectiuni si idealuri, fete de piatra si indiferenta, silicoane si nulitate sufleteasca eu nu ma incadrez cum trebuie. Cred ca, undeva, am iesit mai defecta. Imi place lumea mica, asa imperfecta cum e. O colorez cum vreau. Si oamenii sunt din cei cu o valoare sufleteasca macar la fel ca a mea. Am renuntat sa mai alerg dupa prieteni care nu ma vor. Sau dupa o familie pe care am pierdut-o poate inainte de a ma naste. Si esti doar tu acolo, care esti un pic din toti, si familie si prieten si iubit, si simt de fiecare data cum sufletele noastre rezoneaza intr-un decor aparte si un ecou aparte. Stii ca o sa fiu mereu acolo si am nadejdea ca o sa fi si tu. Incerc sa fac eu o schimbare la mine, asa cum o vreau in lume.
I must be strong again. P.S. I'm sincerely yours :x