vineri, 14 decembrie 2012

Childhood

Am aproape 20 de ani. 2 decenii au trecut si nu imi dau seama cand. Nu zic ca imi pare rau, nu regret atat de mult momentele din copilarie pentru ca ce am acum si ce o sa vina o sa fie la fel sau chiar mult mai frumos. Timpul e mult prea scurt pentru regrete. Poate din cauza asta imi place sa ma port copilareste. Sa vorbesc haios sau sa ma pisicesc, sa ma prostesc sau sa ma bucur din cele mai mici lucruri si gesturi si sentimente.
Nu inseamna ca nu sunt responsabila sau matura doar ca prefer sa pastrez ceva din tinerete, sa am sau sa incerc mereu sa am un suflet de copil. E simplu si lumea e prea nepasatoare pentru a ma cobori la nivelul ei. Mi-ar place sa ramai si tu la fel. Chiar daca e greu cu facultatea si cu sesiunea si cu alte treburi, nu rezolvi nimic daca esti morocanos. Te face mai batran si nu e cazul. Pastreaza-ti inima si sufletul de copil. P.S. I'm sincerely and forever yours :x

luni, 3 decembrie 2012

The bound

E ceva tare special si interesant in legatura asta. Nici nu stiu deocamdata cum sa o descriu. Ai vorbit si tu despre asta, un firicel subtire, dar puternic, o legatura care o sa devina in timp si mai puternica. Si cred ca a devenit. Mi se intampla uneori sa simt ceva, in suflet, in tot corpul, atunci cand stau foarte aproape de tine, de obicei cand ma strangi in brate. Simt ca imi bate inima foarte tare. Si simt un val de caldura care se aduna si se indreapta spre tine. Cuvintele sunt prea putin pentru intensitatea acestei legaturi, acestui sentiment. E asa o stare de fericire, armonie cred ca se potriveste mai bine. Ma face sa ma simt...completa. Stii, citind postarile de pe blogul tau, chiar daca sunt mai vechi, imi dau seama ca ceea ce simt pentru tine nu s-a schimbat; a crescut si s-a transformat in ceva tare frumos. Ma intreb daca tu mai simti ceva din ce ai scris acolo. Sper ca nu s-a schimbat prea mult.