sâmbătă, 12 iulie 2014

A trecut mult timp. Atat de mult incat cuvintele imi par straine. Am lasat prea mult timp sa treaca sperand ca urmatorul post pe care il voi scrie aici va fi despre reusitele mele. Dar asta nu s-a intamplat si nu se stie cand sau daca se va mai intampla, asa ca iata-ma aici. Cu codita intre picioare. Infruntand dezamagirea a ceea ce sunt si dezamagirea adusa celor care au crezut in mine. Totusi, nu sunt aici ca sa ma plang, ci pentru a ma reobisnui cu scrisul si, desigur, a-ti multumi. Suntem de 5 ani impreuna si mergem spre al 6lea. Mai mult decat rezista majoritatea relatiilor sau casniciilor in ziua de azi. Dar cred ca ne descurcam destul de bine, nu? Still, what will the future hold for us? Treaba cu growing up and get a job, a life, maybe a wife, some kids si fa asta pentru tot restul vietii este scary as hell. Si poate deloc placuta la prima vedere. Dar este un motiv pentru care oamenii de ceva timp fac asta. Care ar fi de fapt alternativa reala si practica a acestei povesti?
M-am mai gandit de cateva ori sa scriu dar nu am gasit cuvintele potrivite. Unele sunau mai bine decat ce a iesit acum. Sper sa te bucuri macar un pic. Si sper sincer sa fi in general fericit. Incerc si stiu ca se poate mai bine. Probabil intervine aici si increderea in sine, dar asta este alta poveste. Simt (si cred) ca legatura noastra este subtire dar puternica, poate mai puternica decat in timpul precedent. Este un amestec de confort, armonie si fericire pentru mine. Ma face sa ma simt warm and fuzzy faptul ca te-ai putea obisnui sa traiesti cu mine si faptul ca iti face placere sa iti petreci atata timp cu mine (God, cum rezisti? Eu ma satur de mine de 10000 de ori pe zi!!). E dragut ca inca vorbim cu usurinta toate problemele dar si toate prostiile. Sa stii ca mereu vom avea ce vorbi if you just take a leap of faith.
Ti-am vorbit despre darul unei zile? Importanta lui? Uneori este prea putin, alteori este totul. Iti multumesc ca mi-ai oferit o zi, un mic sacrificiu pe care l-ai facut. Ai stat cu mine la selfie si m-ai lasat sa ma prostesc ca un copil. Ma lasi sa trancanesc la nesfarsit despre prietenele pe care acum le am si pe care le incurci mereu. Pentru ca imi iei ochelarii de la ochi cand adorm. Pentru ca suntem rautaciosi fara sa ne para rau. Pentru ca am mers sa mancam intr-un restaurant select imbracati neconventional. Imi place uneori ca nu esti conventional. Apreciez ca nu tii atat de mult la felul in care arat (sau daca tii, nu arati). Esti un scump si pierdem timpul minunat impreuna, totusi niciodata nu mi se pare ca este pierdut propriu-zis. Nu cred ca pierd ceva cand stau cu tine, doar castig amintiri frumoase. Maybe it's a bit cheesy or it's something about the books I was reading but I want you to know that I'm grateful to have the privilege to walk this path with you. I love you and I'm sincerely and forever yours.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu